primaria 7 sate

Am cumparat un teren in Brasov. Din pacate am avut ghinionul ca acel teren sa apartina din punct de vedere administrativ de alta primarie. o primarie peste 7 sate. de 2 ori am avut nevoie de niște acte de la biroul de urbanism. și de fiecare dată, persoanele de acolo, au făcut astfel încât să îmi pună bețe-n roate. Bineînțeles că primul răspuns este: nuuu, nu se poate, vă mai trebuie aia și aia și aia și aia... oricum te îngrozești când afli că trebuie să mai bați la o mie de alte instituții parazite până să ajungi să primești o banala hârtie. După ce te șochează și te gândești că mai bine renunți la toată treaba, omul șmecher de la primărie, mărinimos, se oferă să te ajute. răsufli ușurat și iei o poziție de ”săru-mâna”, doar-doar te-o ajuta. Deci merge omul șmecher și caută prin arhiva un plan, îi face o copie și gata, mi s-au rezolvat toate problemele. Sunt convins că planul ăla nu avea nicio treaba, cert e, ca maimuțoiul de la primărie mi-a cerut să îl ajut cu 100 lei, cu promisiunea că mă va ajuta ori de câte ori e nevoie. I-am dat, ce dracu era să fac, să mă pun rău cu șmecherii ăia, că doar depindeam de ei... Și gândiți-vă că hârtia aia era un căcat pe lângă ceea ce trebuia să fac cu pământul.

Buun. după 2 ani, ghinion: am din nou nevoie de o hârtie de la biroul urbanism de la primăria peste 7 sate. trimit pe cineva sa depuna o cerere la biroul de urbanism. intră în acel spațiu strâmt, cu multe birouri în stânga și-n dreapta. domnul holtei se uită peste acte, spune că-s în regulă, spune persoanei pe care am trimis-o ce are de plătit, îi spune să le depună la registratură și că durează o lună eliberarea actului, dar să vină după o săptămână. (...ups, miroase a cerere de mită...) persoana pe care am trimis-o a mai stat o oră prin preajmă, să treacă pauza de masă de la registratură și a depus actele.

După o săptămână m-am dus sa ridic prețiosul act. Intru în biroul de urbanism. Stau o vreme în picioare lângă ușă, ferindu-mă de diverse persoane care se foiau pe acolo. Până la urmă o cucoană își ridică, deranjată, privirea către mine. Îi explic de ce am venit. Replica a fost: ”pai nu aveți extrasul actualizat și nu aveți nu-ș ce schiță...”. Și eu zic: ”păi de ce nu mi-ați spus când v-am dat actele ?” ”Pentru că nu mi le-ați dat mie...”, zice cucoana. ”Și de unde să știu, că trebuia să vi le dau Dvs. și nu colegului ?” zic eu... ”păi trebuia să mi le dați mie”, o ținea cucoana pe a ei... și uite-așa am început să purtăm un dialog stupid, izvorât din incompetența unor persoane puse acolo probabil pe criterii de cumetrii. La biroul de vis-a-vis, s-a trezit un personaj, horcăit și rânced, îmbrăcat în costumul, pe care sigur îl purta la ședințele PCR de acum 2 decenii. Acest personaj, probabil fost activist de partid, pus șef peste birou (o fi luând și pensie), a fost deranjat de insistența mea de a-mi cere dreptul, s-a băgat in discuție și a început să urle că nu aș fi depus cererea așa cum trebuia și că o sa-mi iau actul în termenul legal de 30 de zile cât scrie pe site-ul primăriei. Degeaba îi spuneam că angajatul lui mi-a luat actele și mi-a spus să vin după o săptămână, că tot nu se potolea... 

Până la urmă, cucoana mai tânără, văzând că nu sunt dispus să cedez, mi-a făcut actul până a doua zi, neavând bunul simț să iși recunoască greșeala sau să își ceară scuze.

Oameni buni, eu nu cred că acest popor va mai ieși vreodată din stadiul acesta primitiv în care se afla, caracterizat de nesimțire, prostie, lene, agresivitate fizică și verbală și multe altele...

(personajele sunt fictive ;-)